Modularea liniară a codului impulsului (LPCM)

Autor: Louise Ward
Data Creației: 3 Februarie 2021
Data Actualizării: 16 Mai 2024
Anonim
Modularea liniară a codului impulsului (LPCM) - Tehnologie
Modularea liniară a codului impulsului (LPCM) - Tehnologie

Conţinut

Definiție - Ce înseamnă modularea codului liniar al impulsurilor (LPCM)?

Modularea codului pulsului liniar (LPCM) este o metodă pentru codificarea digitală a informațiilor audio necomprimate, unde formele de undă audio sunt reprezentate de o secvență de valori de amplitudine dintr-un eșantion pe o scară liniară în care valorile sunt proporționale cu amplitudinile, spre deosebire de jurnalul amplitudinilor. Aceasta înseamnă că valorile sunt cuantificate liniar, astfel aproximând un set foarte mare de valori posibile cu un set relativ mic de valori care pot fi numere întregi sau chiar simboluri discrete.

LPCM este de asemenea utilizat ca referință colectivă la formate audio care apar ca urmare a utilizării acestei metode de codificare. Modularea codului pulsului (PCM), o metodă mai generală de codificare, este adesea folosită pentru a descrie LPCM. LPCM este capabil de un randament foarte mare.


O introducere în Microsoft Azure și Microsoft Cloud | În acest ghid, veți afla despre ce este vorba despre cloud computing și despre cum Microsoft Azure vă poate ajuta să migrați și să conduceți afacerea din cloud.

Techopedia explică modularea codului liniar al impulsurilor (LPCM)

Semnalele audio eșantionate în LPCM sunt reprezentate de unul dintre un număr fix de valori în PCM. Audio LPCM este codat folosind o combinație de valori precum:

  • Rezoluție sau dimensiuni de eșantion
  • Frecvența ratei probei
  • Numere semnate sau nesemnate
  • Număr de canale, cum ar fi mono, stereo, quadrafonic sau intercalare
  • Comanda de byte

Formate care utilizează date LPCM includ AES3, format de fișier Au, audio brut, WAV, AC3 (Dolby Digital), MPEG-audio și format de fișier interchange audio (AIFF). LPCM este, de asemenea, o parte a standardelor de înregistrare a sunetelor și a DVD-urilor (1995) și Blue-Ray (2006) și este definită ca parte a unui număr de alte formate digitale de stocare video și audio.